13 august 1595: o zi de foc la Călugăreni. Cum a înfruntat Mihai Viteazul cea mai mare armată a vremii- ISTORICII.RO
Călugăreni 1595: Între legendă și realitatea militară
Context și forțe implicate
În vara lui 1595, Marele Vizir Sinan Pașa a condus o invazie otomană menită să transforme Țara Românească într-un vilâyet otoman. Forțele otomane, estimabile între 50.000 și 60.000 de oameni, au traversat Dunărea în dreptul Giurgiului în iulie–august.
În fața acestei amenințări, Mihai Viteazul a consolidat o alianță cu principatul Transilvaniei, încheind un tratat la Alba Iulia pe 20 mai. În schimbul recunoașterii suzeranității lui Sigismund Báthory, a primit ajutor militar: un detașament ardelean sub comanda lui Albert Király (circa 4.000–7.000 de soldați).
Astfel, armata lui Mihai număra între 10.000 și 16.000 de oșteni, întărită de cete boierești, unități țărănești, cazaci, și grupuri maghiare/secuiești, plus 12 tunuri.
Alegerea terenului și desfășurarea bătăliei
Mihai a ales să lupte la Călugăreni, pe malul Neajlovului, unde terenul mlăștinos și vegetația densă limitau manevra otomanelor, neutralizându-le avantajul numeric.
Bătălia s-a desfășurat în trei faze:
-
Atacul inițial al cavaleriei valah‑ardeleană a împins trupele otomane peste pod, apoi Mihai s-a poziționat cu întăriri strategice nord de pod și a respins un atac otoman cu foc de artilerie;
-
Contraofensiva otomană a venit la ora 11: ienicerii au atacat frontal, iar forțe de flanc au încercuit valahii. Deși inițial otomanii au capturat tunurile valahilor și presiunea creștea, Mihai s-a regrupat și împreună cu unitățile lui Király au respins inamicul, până la dezorganizare și retragere otomană;
-
Retragerea strategică – pe parcursul nopții, Mihai a ordonat retragerea spre munți, salvând armata. În urma bătăliei, otomanii au ocupat temporar Bucureștiul și Târgoviștea, dar suferiseră pierderi importante psihologic și logistic.
Consecințe și semnificație
Deși bătălia nu a fost decisivă din punct de vedere strategic — otomanii au controlat terenul la final — victoria valahă a fost una morală și tactică, esențială pentru mobilizarea aliatei și înfrângerea ulterioară a otomanilor în campania de toamnă.
Ulterior, sprijinul aliat a permis eliberarea Târgoviștei (18 octombrie), Bucureștiului (22 octombrie) și Giurgiului (26–27 octombrie).
Receptarea istorică
Bătălia de la Călugăreni a rămas un simbol al rezistenței și vitejiei lui Mihai Viteazul, dar unii istorici atenționează că importanța sa strategică este adesea supraevaluată. Rămâne, însă, un moment crucial în cultura istorică românească, marcând rezistența valoroasă împotriva expansiunii otomane.
Bătălia de la Călugăreni (1595) a fost o confruntare exemplar tactică, în care deciziile strategice, terenul ales și sacrificiul au oferit un avantaj moral și organizatoric chiar în fața unei armate superioare numeric. A deschis calea spre victoriile ulterioare ale lui Mihai Viteazul și a consolidat rezistența Țării Românești în fața expansiunii otomane.
Monumente
1. Originea monumentului – Crucea lui Șerban Cantacuzino (1682)
-
Pe locul victoriei lui Mihai Viteazul, domnitorul Șerban Cantacuzino a ridicat o cruce impunătoare din piatră în anul 1682, în amintirea bătăliei câștigate împotriva otomanilor;
-
Monumentul are peste 3 metri înălțime și afișează scene din luptă pe fețele interioare;
-
În 1862, crucea a fost protejată prin includerea într-o capelă dotată cu geamuri laterale și acoperiș de tablă de plumb, în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu;
2. Crucea din 1913 – „Crucea lui Mihai”
-
În 1913, sculptorul Oscar Spaethe a realizat o nouă cruce de piatră, poziționată strategic pe un deal ce domina valea, simbolizând memorialul Bătăliei de la Călugăreni;
-
La inaugurare, au participat personalități precum Regele Carol I, marcând oficial importanța momentului;
3. Dezastrul și renașterea – după cutremurul din 1977
-
Monumentul interbelic din 1913 a fost grav afectat de cutremurul din 1977, fiind distrus și prăbușit;
-
Bucățile au fost salvate și expuse ulterior la orizontală în curtea primăriei din Călugăreni, pentru conservare;
4. Reconstituire – Crucea din 1993
-
Cu ocazia aniversării a 400 de ani de la urcarea pe tron a lui Mihai Viteazul, în 1993 a fost amplasată o nouă cruce de piatră de dimensiuni mari, înlocuind-o pe cea distrusă ;
-
Restaurarea a fost coordonată de Direcția Monumentelor Ansambluri și Situri Istorice, iar vechea cruce (din 1913) a fost transportată la muzeul local.
Cele două Cruci de Piatră de la Călugăreni — cea interbelică (1913) și cea contemporană (1993) — simbolizează continuitatea memoriei istorice a României. În fiecare moment cheie — fie că e vorba de dedicare (1913), pierdere (1977), sau renaștere (1993) — acestea reflectă o voință colectivă de a păstra vie amintirea eroilor și a victoriei de la Călugăreni.
(sursa foto: https://taberecusuflet6.wordpress.com/2015/10/26/batalia-de-la-calugareni/)
