7 august 1911: Moartea lui Badea Cârțan, țăranul care a dus România în suflet și în pași, până la Roma- ISTORICII.RO
Pe 7 august 1911 se stingea din viață, la vârsta de 62 de ani, Gheorghe Cârțan, cunoscut de români drept Badea Cârțan
… un țăran simplu din Cârțișoara (județul Sibiu), dar cu o inimă cât un neam întreg. Viața lui a fost o mărturie a dragostei profunde pentru limba, cultura și unitatea românilor, mai ales a celor din Transilvania, aflați atunci sub dominația austro-ungară.
Cine a fost Badea Cârțan?
Născut în 1849, într-o familie de oieri din Cârțișoara, Badea Cârțan a trăit în plin proces de maghiarizare a românilor din Ardeal. Cu toate acestea, și-a păstrat identitatea românească și a transformat-o într-o misiune de viață: să le arate românilor că sunt parte a unei națiuni unite, chiar dacă granițele vremii spuneau altceva.
A învățat singur să scrie și să citească, din dorința de a înțelege istoria neamului său. A început apoi să ducă cărți românești peste munți, în Ardeal, sprijinind astfel școlile românești, preoții, profesorii și învățătorii care încercau să păstreze vie limba și cultura română. Se estimează că a transportat peste 200.000 de volume, ascunse în desaga sa sau în lăzi de lemn trase de cai ori măgari. Această activitate i-a atras și urmărirea din partea autorităților austro-ungare, fiind arestat de mai multe ori pentru „contrabandă de carte”.
Drumul până la Roma – visul Daciei reîntregite
În 1896, Badea Cârțan a pornit pe jos, cu desaga în spate, până la Roma, dorind să vadă cu ochii lui Columna lui Traian, simbolul legăturii istorice dintre romani și români. Ajuns acolo, după o călătorie de peste 1.000 de kilometri, a dormit chiar la poalele Columnei. Povestea spune că un localnic l-a găsit dimineața și, uimit de hainele sale tradiționale, a spus: „A coborât un dac de pe columnă!”
Călătoria sa la Roma a devenit simbolică: un țăran român care confirmă cu pașii lui continuitatea și originea latină a poporului său.
Moartea și mormântul unui simbol național
Badea Cârțan s-a stins din viață pe 7 august 1911 în timp ce se afla în drum spre București. Nu a mai apucat să vadă visul Marii Uniri devenit realitate în 1918, dar lupta sa a rămas vie în conștiința poporului.
Este înmormântat în cimitirul din Sinaia, loc care îi păstrează memoria cu respect și recunoștință. Mormântul său este marcat de o cruce simplă din piatră, iar în zona sa se păstrează și pământ adus de la Roma, de la Columna lui Traian – simbolul legăturii istorice dintre poporul român și originile sale latine.
Pe crucea sa este gravat mesajul:
„A iubit neamul românesc și a murit pentru el.”
Locul de veci al lui Badea Cârțan este un punct de pelerinaj pentru cei care vor să cinstească memoria unui țăran care a luptat cu demnitate pentru identitatea și libertatea neamului românesc.
Un erou cu opinci, nu cu arme
Badea Cârțan nu a purtat uniformă militară, nu a rostit discursuri politice și nu a avut titluri academice. Dar a fost un luptător pentru identitate, pentru limbă, pentru carte și conștiință națională. A fost un ambasador al ideii de unitate, un simbol al rezistenței prin cultură, prin educație și prin fapte simple, dar profunde.
Astăzi, numele său este cinstit în muzee, școli și străzi, dar poate cel mai important este ca pilda vieții lui să rămână cunoscută și înțeleasă de noile generații. Pentru că în vremuri de confuzie și lipsă de repere, modele precum Badea Cârțan ne pot reaminti ce înseamnă demnitatea și dragostea de neam.
(sursa foto: Wikimapia)
