3-4 august 1919: Tricolorul românesc a fluturat la Budapesta
Sabia românească a făcut dreptate la Budapesta
La 3 august 1919, o zi care ar trebui să figureze cu litere de aur în istoria militară a României, primele unități ale Armatei Române intrau triumfal în Budapesta. A fost un moment istoric fără precedent: o capitală europeană căzută sub dictatura comunistă era eliberată de trupele române, într-un gest de curaj și onoare ce avea să rămână în memoria colectivă a Europei Centrale.
Contextul: Ungaria bolșevică – un pericol la granițele României
După destrămarea Imperiului Austro-Ungar și semnarea armistițiului din 1918, Ungaria a cunoscut o perioadă de haos politic. În martie 1919, puterea a fost preluată de Béla Kun, un revoluționar bolșevic susținut de Moscova, care a proclamat Republica Sovietică Ungară. Această structură comunistă, cu puternice accente teroriste, și-a propus revizuirea granițelor stabilite după Primul Război Mondial și recucerirea Transilvaniei.
În fața acestei amenințări directe, România a declanșat în iulie 1919 o ofensivă rapidă și decisivă, menită să protejeze populația românească din Ardeal și să elimine regimul bolșevic de la Budapesta.
Ofensiva peste Tisa și intrarea în Budapesta
Pe 27 iulie 1919, Armata Română a forțat fluviul Tisa și a înfrânt principalele unități maghiare. În doar câteva zile, frontul s-a prăbușit, iar guvernul bolșevic al lui Béla Kun a fugit. Pe 3 august, un detașament de cavalerie română format din 400 de oameni, două tunuri și trei escadroane din Regimentul 6 Călărași a intrat în Budapesta.
A doua zi, 4 august, grosul trupelor române a ajuns în capitala maghiară. Trupele au defilat în ordine, cu steagul tricolor în frunte, în fața generalului Traian Moșoiu, comandantul operațiunii. Generalul Ștefan Holban a fost numit guvernator militar al orașului, instalând o administrație temporară menită să restabilească ordinea și siguranța.
Reacția locală: De la ostilitate la recunoștință
Deși inițial privită cu reticență, prezența română în Budapesta a fost rapid reevaluată de populația locală. Orașul era devastat: foamete, haos administrativ și insecuritate totală. Trupele române au organizat rapid aprovizionarea cu alimente, au redeschis piețele, au distribuit gratuit hrană în cantine și au pus în funcțiune rețelele de transport.
Un reprezentant al guvernului maghiar de la Szeghedin declara atunci:
„Mai bine românii în Budapesta, decât Béla Kun și teroarea roșie.”
Pentru mulți maghiari, românii au fost percepuți nu ca ocupanți, ci ca eliberatori de comunism, restabilind ordinea după 133 de zile de teroare bolșevică.
Dispute internaționale și retragerea
Deși România acționa în legitimă apărare și în sprijinul stabilității regionale, presiuni din partea Aliaților – în special ale Franței și Marii Britanii – au forțat o retragere politică. Pe 14 noiembrie 1919, Armata Română s-a retras din Budapesta, iar până în primăvara lui 1920 s-a retras complet din zona Tisei.
În acest interval, România a ridicat din teritoriul ungar mii de vagoane cu materiale, locomotive, utilaje industriale, vite și resurse, considerate compensații de război pentru pagubele provocate de armata austro-ungară și regimul bolșevic.
O victorie uitată pe nedrept
Intervenția României la Budapesta nu a fost doar o manevră militară strălucită. A fost un act de curaj național, de apărare a granițelor și de protecție a valorilor civilizației europene împotriva experimentului comunist maghiar.
Astăzi, prea puțini români cunosc acest episod. Istoria oficială l-a minimalizat, iar autoritățile române moderne evită să-l evoce, din considerente diplomatice. Dar realitatea rămâne:
România este singura țară europeană care a ocupat o capitală comunistă în 1919 și a înlăturat un regim bolșevic cu forța armelor.
Onoare Armatei Române!
Faptele din vara anului 1919 arată nu doar capacitatea militară a Armatei Române, ci și forța unui ideal național. Cu sângele ostașilor noștri, s-a pus capăt visului bolșevic maghiar și s-a impus respect în Europa postbelică. A fost o lecție despre curaj, demnitate și onoare, pe care nu avem voie s-o uităm.
(sursa foto: ziarharghita.ro)
