Tăcere la trădare, scandal la tăierea privilegiilor: Așa arată Justiția română
În decembrie 2024, România a trăit ceea ce orice democrație autentică ar fi condamnat fără ezitare: anularea alegerilor, interzicerea unor candidați, suprimarea voinței populare. A fost o lovitură de stat administrativă, nu cu tancuri, ci cu ștampile, paragrafe și decizii învăluite în limbaj tehnic, menite să anuleze fundamentul unei națiuni libere: dreptul poporului de a decide.
Și totuși, în fața acestui abuz monumental, Justiția română a tăcut.
Niciun procuror nu a deschis o anchetă. Nicio instanță nu a strigat „abuz de putere”. Nicio voce din CSM nu s-a ridicat împotriva acestei rușini naționale. Tăcere absolută. Complicitate prin pasivitate.
În schimb, aceeași Justiție sare ca arsă când se atinge fir de păr din privilegiile sale. Când se discută, timid, despre reducerea pensiilor speciale, despre echitate sau despre necesitatea unei responsabilizări reale în actul de justiție, magistrații urlă din toate colțurile sistemului, invocând „principii democratice” și „atacuri asupra statului de drept”.
Unde erau aceste principii când s-au anulat alegeri? Când cetățeni români au fost scoși de pe listele electorale pentru că nu erau pe placul establishmentului? Când s-a suspendat, de facto, Constituția, sub tăcerea unor instituții care pretind că apără legea?
Adevărul e dur, dar trebuie spus: în forma sa actuală, sistemul de justiție din România nu mai este garantul dreptății, ci garantul privilegiilor.
Avem un sistem care își apără cu ghearele pensiile speciale nesimțite, în timp ce omul simplu așteaptă ani în instanță pentru o decizie banală. Un sistem care se revoltă când i se cere reformă, dar tace când poporului i se fură dreptul de a vota. Un sistem care a devenit, de facto, un instrument de control politic – sub masca independenței.
Acești magistrați nu mai sunt slujitori ai legii. Ei se vor mai presus de lege, scutind de răspundere morală și legală propria castă. Se consideră intangibili, de neatins, în timp ce România se sufocă sub nedreptăți sistemice, iar statul de drept devine o glumă proastă spusă de pe buzele ipocrite ale unor oameni care își clamează demnitatea din spatele unor pensii de 20.000 lei/lună.
A venit timpul ca poporul român să spună STOP.
Nu mai putem accepta această dublă măsură cinică în care cetățeanul e ținut la respect cu dosare, amenzi și hârtii, iar „elita” sistemului juridic e protejată, apărată și încurajată să tacă în fața abuzurilor adevărate. Nu putem permite ca justiția să devină o poliție politică mascată, fără răspundere, fără rușine, fără onoare.
Reforma reală a statului român trebuie să înceapă cu justiția. Nu doar la nivel de pensii speciale – care sunt o rană deschisă pe obrazul acestei națiuni –, ci la nivel de principii și responsabilitate. E nevoie de curățenie în magistratură, de transparență, de răspundere individuală pentru erori și abuzuri, de reconectare la interesul național, nu la privilegiul de castă.
Până atunci, Justiția rămâne o problemă, nu o soluție. Iar poporul român trebuie să fie treaz. Să vadă. Să nu uite. Să nu mai accepte să fie judecat de cei care refuză să fie judecați.
România nu se va ridica niciodată cu spinarea încovoiată în fața imposturii.
A venit vremea dreptății adevărate. Iar dreptatea nu poate fi făcută de cei care se ascund de ea.
Sursa foto: gandul.ro
