USR și-a dat arama pe față. După ce au pozat ani întregi în mari luptători anticorupție, au ajuns să-l apere pe fostul vicepremier șpăgar

Ce se întâmplă zilele acestea în Guvernul României e mai mult decât scandalos. Este dezgustător. Este dovada clară că trăim într-un stat în care minciuna, trădarea și corupția nu doar că sunt tolerate, ci chiar premiate.

Dragoș Anastasiu, afaceristul care a recunoscut cu seninătate că a dat mită ani la rând, pleacă din Guvern și, în loc să fie tras la răspundere, este plâns ca un martir. USR și-a abandonat principiile pentru a vărsa lacrimi publice pe umerii unui om care a corupt instituțiile statului.

Din zona USR – partidul care și-a construit identitatea pe lupta anti-corupție – curg reacțiile sfidătoare. Cristian Seidler îl apără. Dominik Fritz îl laudă. Oana Țoiu se teme că „plecarea” lui Anastasiu va speria antreprenorii „curajoși”. Curajoși? Curajul nu e să mituiești 8 ani și să vii apoi cu pretenții de reformator. Asta se numește obrăznicie criminală, nu curaj.

Dar aici nu mai e vorba doar de un individ. Este un sistem întreg care îl validează, îl acoperă, îl ridică pe piedestal. Este un semn clar că România este condusă de o rețea de complici, de yesmeni și de vânzători de iluzii cu CV-uri „europene” și valori de ghetou moral.

Se vorbește despre „standarde înalte”? Când un spăgar este tratat ca simbol de etică profesională, înseamnă că ni se cere, din nou, să înghițim otravă și să zâmbim.

USR și-a arătat adevărata față: arogantă, ruptă de realitatea românului de rând, servilă față de corporații și total lipsită de onoare. Cu Dominik Fritz la conducere – un cetățean străin care habar n-are ce înseamnă lupta reală cu sistemul românesc corupt – partidul nu mai este decât un instrument în mâna acelorași cercuri de interese care au distrus această țară vreme de 30 de ani.

Anastasiu nu este un accident. Este simbolul unei epoci în care loialitatea față de popor este batjocorită, iar mituitorii sunt tratați ca sfinți. Dacă el a fost figura de vitrină, trebuie să ne întrebăm pe bună dreptate: cine sunt cei din spate? Cine i-a pus acolo? Ce se ascunde cu adevărat în acest „grup de consilieri pro bono”?

România are nevoie de curățenie. Nu una superficială, de PR. Ci de o curățenie profundă, morală, națională. Țara asta nu mai are loc pentru trădători vopsiți în „experți” și nici pentru partide care își bat joc de idealurile în care au pretins că cred.

Vom continua să spunem lucrurilor pe nume. Și dacă Guvernul nu are curajul să se spele singur, noi vom face zgomotul de care e nevoie pentru ca românii să vadă clar mizeria de sub preș.