Dacă eram conduși de patrioți, nu de moluște, Orbán ar fi fost trimis acasă cu un șut în fund

Aterizarea lui Viktor Orbán la București n-ar fi trebuit să fie mai mult decât o simplă etapă într-o vizită diplomatică. În schimb, premierul Ungariei a transformat-o într-un act de provocare națională. Într-o postare publică, publicată cu emfază pe rețelele sociale, scrie: „Am ajuns la București, pământ românesc. 😎 Hai la noapte în Transilvania!” Un text care, de la prima vedere, pare o glumă nevinovată. Dar în politică – și mai ales când e vorba de Ungaria și Transilvania – nimic nu e întâmplător, iar cuvintele nu sunt alese la întâmplare.

Să fie clar pentru toată lumea: ceea ce sugerează Orbán prin această formulare este că Bucureștiul ar fi „pământ românesc”, dar Transilvania… altceva. Nu o numește românească. O numește doar „Transilvania” – un teritoriu separat, o destinație de noapte, o „a doua oprire” care nu mai are nevoie de calificativul „românesc”, pentru că în mintea revizionistă a premierului de la Budapesta, Transilvania nu este România.

Aceasta nu este o simplă omisiune. Este o declarație politică mascată într-o postare de social media. Este o insinuare subtilă – dar periculoasă – care lovește direct în temelia identității naționale românești. Este o ofensivă simbolică împotriva integrității teritoriale a statului român. Și este cu atât mai grav cu cât vine din partea unui șef de guvern străin aflat pe teritoriul nostru.

Transilvania nu este o destinație turistică a Ungariei. Nu este o regiune aflată în disputa istoriei. Transilvania este, fără echivoc, pământ românesc. A fost recunoscută ca atare de tratatele internaționale de după Marea Unire. A fost apărată cu viața de generații întregi de români. A fost clădită de români, maghiari, sași și alte etnii în spiritul multiculturalismului – dar sub autoritatea statului român. Și așa va rămâne.

Ceea ce face Viktor Orbán prin această postare nu este o simplă gafă diplomatică. Este o strategie recurentă. De ani de zile, autoritățile maghiare folosesc ambiguitatea, simbolismul, limbajul dublu și aluziile istorice pentru a propaga ideea că Transilvania este „un altfel de teritoriu”. Fie că o fac prin investiții culturale, prin arborarea steagurilor Ungariei pe clădiri din orasele ardelenesti, prin sponsorizarea de instituții maghiare în România sau – iată – prin postări aparent banale, mesajul este același: Transilvania nu este chiar România.

Ce face statul român în fața acestei provocări? Tace. Niciun protest oficial, nicio reacție a Ministerului Afacerilor Externe, nicio luare de poziție din partea Președinției sau a Guvernului. De parcă demnitatea națională ar fi negociabilă. De parcă Țara asta poate fi redusă, într-o postare, la un oraș – „București, pământ românesc” – în timp ce restul poate fi tratat ca o anexă vagă.

Este inadmisibil. În orice altă țară care se respectă, un asemenea mesaj ar fi declanșat o criză diplomatică. La noi, stârnește doar iritare pe rețelele sociale și – în cel mai bun caz – câteva editoriale. Dar nu e suficient.

România trebuie să se ridice. Instituțiile trebuie să răspundă. Diplomația nu înseamnă doar tăcere politicoasă, ci și apărarea fermă a suveranității. Dacă un lider european poate veni în capitala ta și poate sugera că doar acea capitală îți mai aparține, atunci ești deja învins în plan simbolic.

Domnule Orbán, sunteți pe pământ românesc. Totul. De la București până în Oradea. De la Timișoara la Târgu Secuiesc. Fiecare palmă de pământ, fiecare oraș, fiecare colț de deal și munte. Dacă nu puteți recunoaște asta, poate ar fi mai bine să rămâneți la Budapesta. Pentru că România nu va accepta niciodată lecții de suveranitate de la cei care visează hărți din alte epoci.