Nume precum Eliade, Cioran, Noica, Ionescu sau Vulcănescu nu pot fi scoate din cultura română de frica Legii Vexler!

Într-un climat politic tot mai tensionat, în care istoria este deseori instrumentalizată pentru scopuri ideologice, reapare întrebarea aceasta: Ce facem cu marii gânditori români ai secolului XX care, într-un moment sau altul, au fost afiliați Mișcării Legionare? Eliade, Cioran, Noica, Ionescu și Vulcănescu nu sunt doar simple nume din manuale, ci figuri fundamentale ale culturii române și europene. Îi anulăm? Îi excludem din spațiul public, din biblioteci, din educație? Asta pare a fi direcția unor inițiative care tratează trecutul cu un spirit revizionist și obtuz.

Nimeni nu poate nega apartenența tinerilor intelectuali interbelici în anii în care au simpatizat ideologia legionară. Dar acele opțiuni nu definesc întreaga lor operă, nici moștenirea lor culturală. Da, au făcut propaganda ideologiei legionare. Da, au scris în ziarele și revistele legionare, însă Eliade este un titan al istoriei religiilor; Cioran, unul dintre cei mai apreciați filosofi existențialiști; Ionescu a revoluționat gândirea critică; Noica și Vulcănescu au gândit profund românitatea. Trecutul lor trebuie contextualizat, nu rescris după cum dictează Institutul „Elie Wiesel” sau deputatul Vexler.

Cultura nu poate fi supusă unei epurări ideologice. Dacă începem să tăiem nume, să rescriem istoria, să aruncăm în uitare oameni doar pentru o etapă greșită din viața lor, atunci ne îndreptăm spre o formă de totalitarism cultural, nu spre o societate democratică.

Pe plan internațional, marii gânditori nu sunt judecați doar prin prisma afilierilor lor ideologice trecătoare, ci prin valoarea operei lăsate. Dăm aici două exemple: Heidegger a fost nazist, dar filosofia lui este studiată în continuare. Ezra Pound, simpatizant fascist, rămâne un poet esențial. De ce am aplica un dublu standard în România, unde cultura a fost oricum amputată zeci de ani de regimul comunist?

Dacă scoatem din cultura română numele și operele celor cinci, cine urmează? Unde trasăm linia? Și cine o trage? Devenim o societate în care trecutul nu e studiat, ci anulat? Acesta nu e un exercițiu de justiție istorică, ci unul de control ideologic. Cultura nu poate fi redusă la biografii incomplete și interpretări partizane.

Trebuie să privim cu discernământ aceste nume. Nu pentru a le idealiza, ci pentru a înțelege complexitatea unei epoci și a învăța din ea. Interzicerea, cenzura, demonizarea nu sunt soluții. Cultura română este suficient de matură încât să-și păstreze reperele — fără frică și mai ales fără obediență.

(sursa foto: https://www.youtube.com/watch?v=Zcc5kDKti1w)

ANDREI POPETE-PĂTRAȘCU