Nu comunismul amenință România în 2025, ci incompetența prezentului!

Când premierul Bolojan pregătește pachetele 2 și 3 de măsuri dure, apare din senin și un sondaj despre percepția românilor asupra comunismului, cu un rezultat inconfortabil pentru cei aflați la guvernare: Ceaușescu e perceput de mulți drept un lider „bun”.

Această sincronizare ridică semne de întrebare. E greu de crezut că e întâmplătoare. Se oferă românilor o nouă temă de polemică – comunismul – ca să nu mai vorbească despre tăierile de salarii, de sporuri, despre majorările de taxe sau despre sugrumarea administrației locale. În loc să ofere soluții la criza economică, se încearcă mutarea atenției către simboluri ideologice. Asta nu mai este politică, este manipulare.

Este ironic cum fix susținătorii lui Nicușor Dan, ajuns președinte cu susținerea USR și PNL, încep să fluture inițiative împotriva propagandei comuniste. Aceeași tabără care în trecut apela la metode autoritare în administrație și care astăzi justifică austeritatea cu cinism. Brusc, după pericolul legionar, pericolul comunist devine o urgență națională. În realitate, nu comunismul amenință România în 2025, ci sărăcia, incompetența și disprețul față de cetățeni.

Sondajul despre comunism arată un fapt simplu: românii asociază acel regim cu stabilitatea, accesul la locuințe, ordinea și siguranța. Nu cu ideologia, ci cu nevoia de predictibilitate. Asta e adevărata lecție. Iar dacă politicienii ar avea onestitatea să recunoască acest lucru, poate ar înțelege cât de departe s-au îndepărtat de prioritățile reale ale românilor.

Inițiativele împotriva simbolurilor comuniste nu vor rezolva criza economică, nici lipsa de spitale sau subfinanțarea școlilor. Vor servi doar drept perdea de fum. În timp ce unii dau lecții despre totalitarism, ei înșiși guvernează fără transparență, fără dialog și fără respect pentru popor. Și au pretenția să vorbească despre libertate?

Este legitim să ne întrebăm dacă acest sondaj este unul autentic sau doar un instrument politic. Ipoteza că este un sondaj construit sau manipulat pentru a oferi muniție ideologică este cât se poate de credibilă. Ca un cor pregătit din timp, susținătorii ideii pro-europene sar să condamne ideologia, încercând să transforme „nostalgia” pentru comunism într-un dușman util. Această strategie nu este nouă. Când nu ai soluții pentru prezent, te întorci în trecut și creezi vinovați de rezervă.

Deși comunismul a căzut acum 35 de ani, el devine astăzi o supapă convenabilă pentru guvernanți. Nu mai este vorba despre condamnarea unei ideologii perimate, ci despre deturnarea atenției. Cei care taie acum de la educație și sănătate pozează în apărători ai democrației și libertății. În lipsa unor politici coerente care să aducă aceste lucruri în actualitate, ce le rămâne de făcut? Să stigmatizeze amintirea și să pedepsească ideea.

Dar adevărata problemă nu e trecutul, ci prezentul. Guvernele de după 1990, inclusiv PNL, nu au fost în stare să creeze un stat eficient și sigur pentru cetățeni. Acum, în loc să își asume eșecul, apelează la tactici ieftine: sondaje dubioase, inițiative legislative pompoase și discursuri moralizatoare. Între timp, oamenii se luptă cu facturile, spitalele sunt subfinanțate, iar profesorii bat din nou la uși închise.

România nu are nevoie de justițiari de fațadă care redeschid războaie ideologice pentru a evita asumarea răspunderii. Are nevoie de conducători care să guverneze cu decență, eficiență și respect pentru prezent, nu de un nou sezon al teatrului politic, în care vinovații se spală pe mâini cu lecții despre trecut. Până atunci, condamnarea comunismului rămâne o diversiune, o perdea de fum pentru adevăratul pericol: incompetența prezentului.