Victoria lui Iancu de Hunedoara de la Belgrad (22 iulie 1456): poate cea mai mare victorie a unei armate creștine împotriva Imperiului Otoman

În vara anului 1456, în plin avânt al expansiunii otomane spre centrul Europei, cetatea Belgradului a fost scena uneia dintre cele mai dramatice și decisive confruntări dintre forțele creștine și armata sultanului Mahomed al II-lea. În fruntea apărătorilor s-a aflat voievodul transilvănean Iancu de Hunedoara, unul dintre cei mai importanți strategi militari ai secolului al XV-lea.

Contextul istoric

După căderea Constantinopolului în 1453, Imperiul Otoman, condus de Mahomed al II-lea, a devenit o putere de temut, determinată să înainteze spre inima Europei. Următoarea țintă majoră a sultanului a fost fortăreața Belgradului, considerată „poarta de intrare” către Regatul Ungariei și implicit către Europa Centrală.

Iancu de Hunedoara, guvernator al Ungariei și un veteran al numeroaselor confruntări cu otomanii, a înțeles pericolul. Deși sprijinul regal era limitat, el a reușit să mobilizeze o armată formată din nobili maghiari, mercenari, dar mai ales țărani voluntari și călugări înarmați, încurajați de predicile călugărului franciscan Ioan de Capistrano.

Asediul Belgradului

Pe 4 iulie 1456, armata otomană – estimată la peste 100.000 de soldați – a început asediul cetății Belgradului. Forțele lui Iancu, de aproximativ 30.000 de oameni, erau clar depășite numeric. Cu toate acestea, Belgradul era bine fortificat, iar rezistența apărătorilor, combinată cu strategia defensivă ingenioasă a lui Iancu, a zădărnicit primele atacuri otomane.

Pe 21 iulie, în timpul unei contraofensive îndrăznețe, Iancu a ieșit din cetate și a declanșat un atac surpriză împotriva taberei otomane. Lovitura a fost devastatoare. Confuzia și demoralizarea s-au răspândit rapid printre otomani, iar sultanul însuși a fost rănit în luptă.

Victoria și moștenirea

Pe 22 iulie 1456, otomanii s-au retras, marcând una dintre cele mai importante victorii ale creștinătății în fața expansiunii islamice în Europa. Deși Iancu de Hunedoara a murit câteva săptămâni mai târziu, pe 11 august, probabil din cauza ciumei, gloria acestei victorii l-a consacrat drept unul dintre cei mai mari eroi ai Evului Mediu.

Papa Calixt al III-lea, aflat la Roma, a decretat ca în fiecare zi la ora 12 să se tragă clopotele în toate bisericile catolice, în semn de recunoștință pentru victoria de la Belgrad. Tradiția „clopotelor de la amiază” a continuat până în prezent, fără ca mulți să mai cunoască originile ei.

Victoria de la Belgrad din 1456 nu a fost doar un triumf militar, ci și un simbol al solidarității și rezistenței europene în fața unei amenințări majore. Iancu de Hunedoara a rămas în memoria colectivă ca un apărător al creștinătății și o figură legendară a istoriei est-europene.

PANAIT MARIAN este profesor de geografie din București cu o experiență didactică de peste 20 de ani, absolvent al Facultății de Geografie din București, cu specializarea Geografia Turismului și Master în gestionarea resurselor turistice. Pasionat de studii istorice a întreprins de-a lungul timpului o serie de cercetări în legătură cu Istoria Românilor, mai ales în cazul elementelor de potențial turistic cultural-istoric.

(sursa foto: mediafax.ro)