Visul lor: Moldova Mare. Datoria noastră: România întreagă
Privim din ce în ce mai îngrijorați spre Prut. Nu ca niște vecini distanți, ci ca o națiune sfâșiată, care încă speră să se regăsească. Astăzi, Moldova nu este doar un teritoriu, ci o țintă fragilă în bătaia tunurilor propagandei rusești, iar conducerea de la Chișinău pare incapabilă – sau, mai grav, nepăsătoare – în fața acestei realități.
Kremlinul nu mai vine cu tancuri. Vine cu preoți cumpărați, partide de carton, televiziuni obscure și politicieni obedienți. Este un război tăcut, hibrid, dar cu efecte devastatoare. Iar dacă Chișinăul e prea slab sau prea orbit ca să înțeleagă ce se întâmplă, atunci România trebuie să vadă și să acționeze.
Nu putem rămâne spectatori. Nu putem sta cu mâinile în sân, în timp ce ideea unei „Moldove Mari” – visul revizionist al Moscovei – prinde rădăcini pe un pământ care ne aparține prin sânge, istorie și cultură. Moldova nu este doar vecină: e parte din ființa noastră națională.
Guvernul de la București trebuie să înțeleagă că sprijinul pentru Basarabia nu mai poate fi doar simbolic. Este nevoie de o alianță reală, fermă și asumată, între București și Chișinău. Nu doar între politicieni, ci și între societățile civile, între tinerii din cele două maluri ale Prutului, între cei care cred în libertate, demnitate și unitate românească.
România trebuie să devină activa în fața ofensivei subtile a Rusiei. Să investească în educație românească, presă liberă, infrastructură comună și legături economice trainice. Să fie acolo unde Chișinăul se teme sau refuză să fie.
Pentru că altfel, vom regreta amarnic. Vom vedea Moldova alunecând încet, dar sigur, înapoi în sfera de influență a unui imperiu care nu a renunțat niciodată la obsesia controlului. Și odată cu Moldova, se va prăbuși încă o redută.
Nu putem accepta acest scenariu. Nu avem voie să-l permitem.
Astăzi, când Moldova e slabă, România trebuie să fie puternică. Astăzi, când Chișinăul ezită, Bucureștiul trebuie să decidă. Și astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să ne reamintim că unirea nu este o lozincă, ci un act de salvare națională.
Pentru Moldova. Pentru România Mare. Pentru demnitate.
