De ziua lui, Bolojan primește ceea ce a semănat: furia românilor

Astăzi, 20 iulie, este sărbătoarea Sfântului Ilie – un moment cu o profundă încărcătură spirituală pentru români. În tradiția noastră, Sfântul Ilie e simbolul dreptății divine, al focului curățitor, al mâniei sfinte care vine peste cei trufași și peste cei care au uitat de popor. Ce ironie: exact în această zi, premierul Ilie Bolojan – omul care s-a cocoțat pe tronul puterii promițând „ordine, reformă și eficiență” – primește de la români cel mai sincer și dureros cadou posibil: revolta străzii.

Nu sunt urări, nu sunt flori, nu sunt discursuri ipocrite. Sunt oameni în stradă. Sunt pancarte tremurate de mâini muncite. Sunt mame cu copii, pensionari cu pensii batjocorite, tineri fără viitor, bolnavi fără tratament. Sunt români care spun „Ajunge!” în fața unei administrații reci, arogante și disprețuitoare.

„Reforma” lui Bolojan – un plan de jefuire națională

Ceea ce Bolojan numește „reformă” este, în realitate, o operațiune de jupuire sistematică a acestui popor. Sub pretextul eficienței, ni se impun măriri de taxe, reduceri de personal, tăieri de beneficii și lipsă de sprijin exact acolo unde țara este cea mai fragilă: la baza ei.

Pensionarii sunt sacrificați cu cinism. Mamele și femeile gravide, ignorate complet de politicile acestui guvern. Copiii, viitorul nostru, sunt lăsați fără protecție socială și educație demnă. În tot acest timp, cercul din jurul lui Bolojan – tehnocrați privilegiați, funcționari cu lefuri uriașe, birocrați lipsiți de orice empatie – prosperă.

Acesta nu e un guvern pentru români. E un aparat contabil de extractie a banului public, în care omul devine un simplu cod fiscal.

România nu este o fabrică, iar românii nu sunt cifre într-un Excel

Bolojan conduce România ca pe un birou de administrație contabilă, nu ca pe o națiune vie, cu suflet și durere. Pentru el, nu contează câți oameni rămân fără loc de muncă, câți copii flămânzesc, câți bătrâni nu mai au cu ce-și cumpăra medicamente. Important e ca foaia de calcul să arate „bine” la Bruxelles. Important e ca „raportările” să sune frumos la televizor.

Dar România nu este un raport financiar. România este țara în care bunicii noștri au luptat, au muncit, au construit. Este patria în care mamele noastre au crescut generații întregi cu sacrificii. Este pământul în care noi trăim, muncim, suferim și ne creștem copiii. România este sânge, istorie, identitate. Nu e o corporație. Nu e o fișă Excel.

De ziua lui, Bolojan primește ceea ce a semănat: furia românilor

Astăzi, când mulți l-ar sărbători, poporul îl confruntă. Nimic nu e mai simbolic decât ca, de Sfântul Ilie – sfântul focului și al dreptății –, poporul român să iasă în stradă împotriva celui care i-a întors spatele. Acel foc care mistuie nedreptatea și ipocrizia se simte azi în strigătul mulțimii.

Nu e un strigăt politic. Nu e o luptă între partide. Este o reacție profund națională, de apărare a demnității. Este reacția unui popor care refuză să mai fie batjocorit.

România trebuie să redevină a românilor

Ilie Bolojan și toți cei care cred că pot conduce România prin dictat administrativ trebuie să înțeleagă: țara aceasta nu este a guvernului, ci a poporului. Este a românului simplu care plătește taxe, care își crește copiii în condiții grele, care nu mai acceptă să fie umilit.

România nu e o pradă de împărțit între tehnocrați fără suflet. Este o națiune care a sângerat prea mult pentru a mai fi tratată cu dispreț.

Și azi, de ziua lui, Ilie Bolojan nu e sărbătorit. E judecat de ochii poporului. Nu cu ură, ci cu durere. Nu cu patimă, ci cu luciditate. Și mesajul e clar:

România nu mai suportă nedreptatea. Nu mai acceptă sărăcia indusă. Nu mai rabdă batjocura.

Poporul român a tăcut prea mult. De astăzi, tace mai puțin. Iar mâine – cine știe – s-ar putea să nu mai tacă deloc.