Nicușor Dan – Cronica unei Trădări Naționale (De la speranță la rușine în mai puțin de două luni)
În momentele cele mai grele din istoria noastră, românii s-au agățat, instinctiv, de promisiunea unei schimbări. De vocea unui om care promitea normalitate, onoare, curaj. La ultimele alegeri, această speranță s-a numit Nicușor Dan – un candidat „independent”, cu aerul unui om rupt dintr-un alt aluat, care părea, la prima vedere, imun la jocurile Sistemului. Ce iluzie! Ce înșelătorie! Ce rușine!
Într-o dezbatere solemnă, în fața întregii țări, la TVR, acest om și-a pus semnătura morală pe o promisiune clară: nu va crește taxele în 2025. Nu doar TVA, nu doar CASS, nu doar accize. Nicio taxă, niciun leu în plus luat din buzunarul cetățeanului. A clamat solemn că există alte soluții – combaterea evaziunii, tăieri de cheltuieli bugetare, reformă administrativă. Cuvinte mari, ambalate frumos, livrate cu un ton de profesor care vrea să dea lecții de etică unui popor istovit.
Astăzi, la nici două luni de la înscăunare, toate aceste angajamente au fost calcinate, distruse, umilite de propriul lui mandat. TVA – majorat. Impozite pe dividende – majorate. Pensii – impozitate prin CASS. Accize – crescute. Tot ce părea intangibil, de neatins, a fost făcut scrum în fața unui electorat care începe să înțeleagă că a fost din nou trădat, cu sânge rece, de un alt profet fals al salvării naționale.
Și nu e prima oară. În campania pentru Primăria Capitalei, același personaj promitea metrou de suprafață, parcări inteligente, grădinițe moderne, parcuri verzi, aer curat. În realitate, Bucureștiul lui Nicușor Dan a devenit un oraș prăbușit în haos, în frig, în mizerie urbană. Cu țevi sparte și promisiuni îngropate sub asfaltul crăpat. Ce n-a reușit în ani, a reușit acum în doar câteva săptămâni: să distrugă încrederea celor care l-au susținut sincer, în numele unei cauze drepte.
Astăzi, Nicușor Dan este un prizonier în propriul său mandat, izolat în Palatul Cotroceni, fără o echipă reală, fără consilieri de încredere, fără oameni cu care să împărtășească o viziune. Un solitar rătăcit în vârful statului, incapabil să-și respecte promisiunile sau măcar să aibă decența de a explica derapajul său brutal. Nu și-a adus nici măcar un om din echipa de la Primărie. A fost capturat complet de Sistemul împotriva căruia a jurat să lupte. A tăcut. A plecat capul. A trădat.
Și, ca o glumă amară, ne-a mai și promis, în campanie, o linie telefonică directă cu cetățenii. Un simbol al transparenței și dialogului. Căutați acel număr. Sunați-l. Vedeți dacă răspunde. Încercați să-i amintiți că, într-o noapte din campanie, a spus că va fi un „președinte al poporului”. Astăzi, e doar un ecou gol într-un palat tăcut.
Întrebarea e simplă, dar dureroasă: cât de naivi am devenit ca popor, încât ne lăsăm din nou păcăliți de aceeași rețetă perfidă?
Nicușor Dan nu este doar un eșec politic. Este simbolul unui eșec de sistem, al unui stat care produce lideri fără viziune, fără rădăcini, fără loialitate față de români. Este reflexul unui regim în care trădarea electorală nu doar că nu e sancționată, dar pare aproape normalizată. Iar tăcerea lui – arogantă, calculată, rece – este cea mai clară dovadă a disprețului cu care el privește voința populară.
Dar românii au demnitate. Au memorie. Și au sânge în vene. România nu este o anexă fiscală a Uniunii Europene și nici o colonie guvernată prin Excel. Este o țară cu rădăcini adânci, cu o credință profundă, cu o conștiință trezită. Iar această conștiință va cere socoteală. Nu azi. Nu mâine. Dar în curând.
Sursa foto: veridica.ro
