Colonia financiară România: băncile înfloresc, poporul se sufocă

Într-o țară în care românul muncește din greu, plătește taxe împovărătoare și își numără cu grijă fiecare leu la final de lună, sistemul financiar – protejat, hrănit și sprijinit de stat – își vede nestingherit de profituri. De la 1 octombrie, românii cu credite vor plăti din nou mai mult. Indicele IRCC urcă la 6,07%, cel mai mare nivel de la introducerea acestui mecanism, în 2019. Iar cei care au credite ipotecare sau de consum vor simți direct și nemilos această creștere în buzunar.

În timp ce românul simplu e forțat să-și ajusteze coșul zilnic, să amâne vacanțele, să-și reducă planurile de viitor, băncile zburdă prin cifre negre, înregistrând profituri record an de an. De ce? Pentru că nimeni nu le atinge. Pentru că nicio guvernare, fie ea de stânga, dreapta sau hibridă, n-a avut curajul să reglementeze cu adevărat acest sistem care suge din economie și din oamenii ei.

Creșteri tăcute, dureri reale

Un român care a luat un credit de 210.000 lei, cu o marjă IRCC de 2,5%, va vedea cum rata lunară îi crește de la 1.628 lei la 1.701 lei. Poate pare puțin pentru cineva din Guvern sau din Consiliul de Administrație al unei bănci, dar pentru milioane de familii din țara asta, înseamnă mai puțin pe masă, mai puțin la medicamente, mai puțin la copilul trimis la școală.

E o formă de sclavie modernă, întreținută de o clasă politică ruptă de realitate și de un sistem bancar care face bani pe spinarea celor care au fost forțați să se împrumute pentru un acoperiș deasupra capului sau pentru o viață mai bună. Niciodată nu a fost mai clar că statul nu apără cetățeanul, ci sistemul. Sistemul care prosperă, indiferent de criză.

Ce face statul? Pune gaz pe foc

În loc să vină cu soluții, cu plafonări reale ale dobânzilor, cu reglementări serioase pentru bănci, statul pregătește noi taxe și scumpiri în lanț. De parcă nu ar fi suficient că avem printre cele mai mici salarii din UE și prețuri care bat spre vestul Europei, acum și rata la credit devine o condamnare pe viață.

Unde e suveranitatea economică? Unde e apărarea interesului național? Am ajuns o colonie financiară, iar cei puțini care mai strigă adevărul sunt tratați ca niște nostalgici sau agitatori. Nu, domnilor guvernanți, nu ne e dor de trecut, dar vrem un prezent și un viitor în care băncile să nu ne conducă destinele.

Până când?

Românul e răbdător, dar și răbdarea are o limită. Într-o zi, oamenii nu vor mai putea plăti ratele. Și atunci ce veți face? Le veți lua casele? Le veți da lecții de economie din vârful funcțiilor voastre bine plătite?

Nu ne mai spuneți că „așa e economia de piață”. Spuneți-ne de ce nimeni nu reglează această economie în care profiturile se privatizează, iar greul e mereu public. România nu trebuie să fie o țară de îndatorați pe viață. România trebuie să fie o țară a demnității, nu a fricii de rată!

Ajunge. Românii nu mai trebuie să plătească pentru lăcomia altora.

Sursa foto: ziaruldeiasi.ro