CulturalEducațieFile de istorieNaționaliștiiReligie

Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț – ocrotitor al Ardealului și simbol al dăinuirii românești în Transilvania

Într-o vreme în care românii ardeleni trăiau sub presiuni străine și încercări de deznaționalizare, Dumnezeu a ridicat în mijlocul lor un mare ierarh, sihastru și făcător de minuni – Sfântul Ghelasie de la Râmeț, primul episcop cunoscut al Transilvaniei și o icoană vie a ortodoxiei românești din secolele XIV–XV.

Monah, episcop și nevoitor

Născut în inima Apusenilor, pe valea pârâului Geoagiului, Ghelasie s-a retras de tânăr la Mănăstirea Râmeț, loc de rugăciune și lumină duhovnicească în mijlocul Ardealului. A fost un sihastru desăvârșit, trăind în post și rugăciune neîncetată, adunând în jurul său o obște de doisprezece ucenici. Postea aspru, mâncând doar sâmbăta și duminica și împărtășindu-se în celelalte zile doar cu Sfintele Taine. Viața lui era o jertfă neîntreruptă pentru neamul său.

Prin înțelepciunea și sfințenia sa, a fost rânduit episcop al românilor din Transilvania, o poziție istorică atestată documentar încă din 1377, în fresca vechii biserici a Mănăstirii Râmeț. Astfel, el nu este doar un sfânt cu viață îmbunătățită, ci un păstor al românilor ortodocși dintr-un Ardeal în care credința strămoșească era adesea prigonită.

Luptător nevăzut și făcător de minuni

Sfântul Ghelasie s-a remarcat nu doar prin post și rugăciune, ci și prin darul facerii de minuni. Bolnavii, posedații, oamenii împovărați veneau la el pentru izbăvire. Prin rugăciunile sale, Dumnezeu a izvorât apă vie din stâncă, în locul cunoscut și azi drept Fântâna Vlădicii – în Poiana Hopați.

Minunile sale nu au încetat nici după moarte. Moaștele sale, redescoperite în anii ’20 ai secolului XX în mod minunat, au fost izvor de vindecări, mai ales pentru bolnavii de epilepsie. Clopotele care au bătut singure în momentul trecerii sale la Domnul sunt o mărturie vie a sfințeniei lui.

Simbol al dăinuirii românești în Ardeal

Într-o Transilvanie mereu încercată, în care românii ortodocși erau adesea marginalizați, Sfântul Ghelasie a fost și rămâne un simbol al verticalității, al credinței strămoșești și al neamului nostru. El este dovada că, și în vremuri grele, Dumnezeu nu și-a lăsat poporul fără păstori, fără sfinți, fără luminători.

Canonizat oficial de Biserica Ortodoxă Română în 1992, este prăznuit anual pe 30 iunie, iar moaștele sale se află la Mănăstirea Râmeț, unul dintre cele mai vechi și importante așezăminte monahale din țară.

Un sfânt pentru vremuri grele

Astăzi, când valorile naționale și credința ortodoxă sunt din nou puse la încercare, avem nevoie mai mult ca oricând de pilda și mijlocirea Sfântului Ghelasie. El ne cheamă la pocăință, la rugăciune, la dăinuire prin credință. Este un sfânt al pământului românesc, al inimii Ardealului, un reper pentru toți cei care cred în Dumnezeu, Neam și Țară.

PANAIT MARIAN este profesor de geografie din București cu o experiență didactică de peste 20 de ani, absolvent al Facultății de Geografie din București, cu specializarea Geografia Turismului și Master în gestionarea resurselor turistice. Pasionat de studii istorice a întreprins de-a lungul timpului o serie de cercetări în legătură cu Istoria Românilor, mai ales în cazul elementelor de potențial turistic cultural-istoric.

(sursa foto: unitischimbam.ro)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *