Trianon, Ziua Dreptății pentru România – 4 iunie 1920
Astăzi nu este o zi oarecare. Este 4 iunie – ziua în care, în 1920, la Trianon, o națiune întreagă și-a primit, în sfârșit, dreptul de a fi întreagă. Este ziua în care suferințele românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș au căpătat un sens, iar voința poporului exprimată la 1 Decembrie 1918 a fost recunoscută de marile puteri ale lumii.
În urmă cu 105 ani, la 4 iunie 1920, era semnat la Palatul Trianon de la Versailles, Tratatul între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, învins în Primul Război Mondial. Tratatul a stabilit frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, România și Cehoslovacia. Semnatarii Tratatului au fost, pe de o parte, Franța, Marea Britanie, Italia, Statele Unite, Japonia, România, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Cehoslovacia și alte nouă state, și Ungaria, de cealaltă parte.
Trianonul nu este o simplă semnătură pe o hârtie. Este actul care a legalizat Unirea, care a certificat, în fața întregii lumi, că românii din Ardeal sunt acasă, în România. Este certificatul de naștere al statului național unitar român. Fără Trianon, Unirea de la Alba Iulia ar fi rămas un vis frumos, dar incomplet în ochii istoriei internaționale.
Tratatul de la Trianon a însemnat nu doar consfințirea juridică a revenirii Transilvaniei la Patria Mamă, România, ci și conformarea drepturilor politice și civile ale românilor care constituiau populația majoritară în acest teritoriu. De asemenea, Tratatul de la Trianon a consacrat realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Imperiul Austro-Ungar, care a permis națiunilor care trăiau în acest imperiu să-și formeze, după Primul Război Mondial, propriile state naționale.
Sărbătorim, așadar, o zi în care adevărul a triumfat. Nu împotriva altora, ci pentru noi. Nu din ură, ci din iubire de țară. Tratatul de la Trianon este expresia luptei unei națiuni care a suferit, dar nu s-a resemnat. A fost jertfă, a fost rezistență, a fost credință.
Pentru unii, poate că Trianonul este încă un subiect sensibil sau incomod. Pentru români, el este o datorie de memorie. Nu putem construi viitorul dacă uităm fundamentele pe care s-a ridicat statul român. Nu putem educa generațiile următoare fără a le vorbi despre cei care au plătit cu viața lor visul reîntregirii.
Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de repere, de modele și de mândrie națională. Trianonul este unul dintre aceste repere. Este un simbol al dreptății istorice și al unității naționale. Să nu-l lăsăm să se piardă în uitare, printre manuale incomplete și discursuri corecte politic. România are dreptul să-și celebreze istoria – fără rușine, fără frică.
Pe 4 iunie, să arborăm tricolorul nu doar în fața instituțiilor, ci și în inimile noastre. Să rostim cu demnitate numele celor care au luptat pentru ca noi să fim astăzi un singur popor, într-o singură țară.
Trianonul este victoria noastră. A tuturor românilor.
La mulți ani, România Dreaptă și Unită!
Naționalistul
