Incompetență în subteran: Cum au lăsat autoritățile Salina Praid să se scufunde în nepăsare
Ceea ce s-a întâmplat recent la Salina Praid nu este doar rezultatul unei capricii naturale, ci și dovada unei incompetențe administrative cronice. O comoară naturală, o atracție turistică de nivel internațional și un simbol al regiunii Harghita a fost lăsată pradă apelor din cauza neglijenței și a lipsei de viziune din partea autorităților.
O mină cu istorie milenară, lăsată în voia sorții
Salina Praid este una dintre cele mai mari exploatări de sare din România și Europa, aflată în funcțiune neîntreruptă de peste 2.000 de ani, este o moștenire a strămoșilor de care nu am știut să avem grijă pentru a o lăsa copiilor noștri. Zăcământul de sare gemă de aici este parte a masivului muntos „Dealul Sării”, o formațiune geologică unică ce se întinde pe o suprafață de aproximativ 1.100 de hectare și are o adâncime estimată la peste 2.700 metri.
Primele dovezi ale exploatării sării datează încă din epoca romană, iar în forma modernă, Salina a fost sistematizată în secolul al XVIII-lea. Din 1991, o parte a salinei este deschisă turismului, oferind vizitatorilor acces la o bază de agrement la 120 de metri adâncime – cu un muzeu, capelă ecumenică, locuri de joacă, cafenea și chiar un cinematograf.
Salina nu este doar o mină activă, ci și un centru de speleoterapie – tratament natural pentru afecțiuni respiratorii. Aerul sărat, lipsa alergenilor și umiditatea constantă o transformă într-un refugiu pentru bolnavii de astm sau bronșită cronică. În fiecare an, mii de persoane – inclusiv copii – veneau aici pentru tratament.
Cu toate acestea, infrastructura salinei este fragilă, iar sistemele de protecție și monitorizare sunt învechite. În loc să se investească în tehnologii moderne de detecție a infiltrațiilor, autoritățile au preferat să „gestioneze” salina ca pe o atracție de weekend. Prevenția a fost ignorată.
Un dezastru anunțat, ignorat până în ultimul moment
Infiltrarea apei din pârâul Corund în galeriile minei nu este o surpriză geologică. Apele de suprafață au fost întotdeauna o amenințare pentru exploatările saline, iar Praid nu face excepție. Specialiștii au avertizat de ani de zile asupra riscului ridicat în perioadele cu precipitații abundente, cerând consolidarea albiei râului și devierea fluxului în perioadele critice.
Ce au făcut autoritățile? Au ignorat semnalele de alarmă, au minimalizat pericolele și au reacționat doar când inundația a devenit imposibil de ascuns. De-abia în mai 2024 s-au mobilizat echipe de la Apele Române pentru a încerca, în grabă, devierea cursului de apă și injectarea de beton pentru etanșarea zonelor vulnerabile, dar se pare că a fost prea târziu: galeriile au fost inundate, accesul turiștilor restricționat, iar activitatea economică blocată pe termen nedeterminat.
Efecte în cascadă: turismul local paralizat
Pentru comunitatea din Praid, această salină este sursă de viață. Zeci de mii de turiști vin anual pentru tratament sau vizite subterane. Închiderea salinei înseamnă pierderi economice uriașe, șomaj temporar și scăderea veniturilor din turism. În plus, imaginea unei destinații sigure a fost serios afectată.
Iar în timp ce autoritățile dau vina pe „condiții meteo neprevăzute”, întrebarea rămâne: de ce nu au existat proceduri clare de protecție? Unde sunt simulările de risc, planurile de evacuare și investițiile în consolidarea galeriilor?
Cine răspunde când se probușește un simbol național?
Salina Praid nu este doar o mină. Este un simbol al continuității, al legăturii dintre om și natură, al tradiției. Lăsată pradă nepăsării birocratice, ea reflectă o boală mai largă a administrației românești: aceea de a reacționa mereu post-factum, fără asumare și fără viziune.
Astăzi, galeriile tăcute de sub Praid nu mai răsună de pașii vizitatorilor, ci de ecoul unei întrebări dureroase: cât valorează, în ochii autorităților, o comoară națională?
